Cum poate ajunge o reţea de socializare în postura de a prezenta un real interes pentru marile firme, astfel încât acestea să plătească pentru a-şi face publicitate în paginile sale? Marii sceptici ai publicităţii pe site-urile de socializare au ajuns în situaţia în care nu mai pot să ignore anumite realităţi. Facebook-ul, de pildă, are peste 11.8 milioane de vizitatori zilnic numai în Marea Britanie, în creştere cu 54% faţă de anul trecut. Ceea ce, la drept vorbind, e comparabil cu audienţa de care se bucură “X Factor“.
Totuşi, când vine vorba de publicitatea în reţelele de socializare, experienţa utilizatorului de rând nu trebuie trecută cu vederea, fapt pentru care reclamele nu trebuie să agaseze vizual, prin convenţionalele bannere aşezate în partea de sus şi pe lateralele paginii. În acest caz, tactica adoptată de Facebook, care îl lasă pe utilizator să aleagă dacă va accepta prezentarea unei reclame sau nu, se dovedeşte a fi mult mai inspirată. Nu doar pentru ideea de independenţă pe care o denotă, dar şi pentru promovarea gratuită de care se poate bucura un brand atunci când un utilizator oarecare urmăreşte sau acceptă notificările oferite de firma “X”, răspândindu-i astfel mesajul publicitar în cercul său de prieteni. Un exemplu de succes în acest caz e oferit de campania Starbucks din 12 octombrie 2009, intitulată “ziua brioşei gratuite”, prin care peste 100.000 de persoane au acceptat pe Facebook invitaţia de a viziona o reclamă a lanţului de cafenele în schimbul unei brioşe gratuite.
Firmele care folosesc la maxim potenţialul oferit de reţelele de socializare sunt cele care se angajează într-un dialog constant cu o anumită comunitate de fani, fără a fi nevoite să îi bombaredeze zilnic cu zeci de mesaje publicitare, cum e cazul Nike, care are peste 1.8 milioane de fani pe Facebook. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre Nestle, care nu a înţeles principiile socializării şi imediat după lansarea paginii sale pe Facebook, le-a prezentat fanilor rapoartele financiare şi rezultatele de afaceri.
Încercând să preconizăm ce-i rezervă viitorul publicităţii în reţelele de socializare, e uşor de identificat faptul că experienţa “mobilă” a utilizatorului trebuie luată în considerare mai mult decât oricând: zilnic, folosim reţelele de socializare atât de pe computer, cât şi de pe telefonul mobil; marile firme sunt nevoie să ţină cont de acest aspect şi să îşi adapteze mesajul publicitar la noile nevoi de comunicare ale oamenilor. Caz în care e foarte probabil ca Facebook-ul să nu fie detronat de un alt site de socializare, ci de o simplă aplicaţie pentru telefonul mobil.
Credit imagine, aici.
Adio, Brangelina!
Jan 25
Na, că am ajuns să o vedem şi pe asta! Brad Pitt şi Angelina Jolie au decis să o ia pe căi diferite. Acum, nu zic că ar trebui să ne pară rău pentru ei; în definitiv, le va fi mult mai uşor să treacă peste etapa asta, în comparaţie cu restul lumii.
În primul rând, stabilitatea financiară nu e o problemă nici pentru unul, nici pentru celălalt: obscen de bogaţi, răsfăţaţi şi pretenţioşi, nu va fi nevoie de prea mult timp pentru ca rănile trecutului să se vindece. Plus că până şi numărul par de copii va face “împărţeala” mult mai uşoară.
Şi când stai să te gândeşti că ne batem atât de mult gura de pomană şi căutăm secretele unei relaţii fericite, când de fapt nimeni nu cunoaşte secretele unei despărţiri fericite. Se pare că e momentul ca Brad şi Angelina să ne ofere sfaturi preţioase…
Credit foto: aici
Se bagă careva?
Jan 24
A fi responsabil…
Jan 22
“Not in the clamor of the crowded street
Not in the shouts and plaudits of the throng,
But in ourselves, are triumph and defeat.”
Henry Longfellow
Mai devreme sau mai târziu, ajungi la concluzia că viaţa e pe atât de bună pe cât o faci să fie de bună; şi la fel ca în cazul tuturor proiectelor majore, trebuie să îţi faci planuri pe termen scurt, dar şi planuri cu bătaie lungă. Iar modul în care reuşeşti să proiectezi toate aceste aspecte şi determinarea de care eşti capabil să dai dovadă pentru a face posibilă o viaţă mai bună, reprezintă principala responsabilitate căreia trebuie să-i faci faţă zi de zi.
Şi când lucrurile merg aiurea şi planul nu bate cu realitatea, cea mai mare prostie pe care o poţi face e să începi să cauţi scuze, să învinovăţeşti sistemul sau pe cei din jur. Asta pentru că o astfel de atitudine poate deveni foarte uşor un obicei şi vei avea mereu tendinţa de a găsi scuze pentru propriile greşeli, în loc să te corectezi şi să accepţi impasul ca pe o lecţie de viaţă.
A fi cu adevărat “om” presupune a fi cu adevărat responsabil în tot ceea ce ţine de viaţa ta şi de impactul deciziilor tale asupra celor din jur. Şi cât timp vei analiza cu un ochi critic tot ceea ce faci, spui sau gândeşti, deşi vei ajunge să descoperi destule erori, cu siguranţă vei descoperi şi multe reuşite, de care merită să fii mândru…
Un an mai bun?
Jan 11
Pentru mine, prima săptămână din noul an a fost mai încârcată decât mi-aş fi imaginat, asta poate şi pentru că în perioada sărbătorilor am făcut tot posibilul să uit de chestiile serioase şi să am parte de cât mai multă relaxare. Ei bine, revenirea subită la realitate a avut efect, asta ca să îmi dovedesc încă o dată că distracţia nu poate dura la nesfârşit… responsabilităţile te vor prinde din urmă.
Viaţa îşi reintră în normal şi fiecare dintre noi îşi urmează calea şi zilele decurg conform cursului lor firesc. Pentru că trebuie să fie o ordine în toate. Cel puţin aşa ne place să credem. Sau cel puţin aşa am vrea să fie.
Totuşi, pentru ca totul să fie bine, pentru ca zilele să nu treacă aiurea, doar de dragul de-a le vedea trecute, trebuie să îţi faci multe planuri, să priveşti problema din toate unghiurile şi să nu laşi stresul, oboseala sau lipsa de rezultate imediate să îţi deturneze scopurile.
Prin urmare, va fi un an mai bun în măsura în care îl vom face mai bun. Şi chiar dacă se spune că elanul schimbărilor majore la început de an nu durează mai mult de câteva zile… asta nu înseamnă că ambiţia de a fi cât mai bun trebuie să-şi piardă din consistenţă în cursul anul.
Un nou, am revenit cu picioarele pe pământ. Va fi un an mai bun în măsura în care lucrurile care contează sunt tratate cu responsabilitate. Vrem cu toţii să credem că va fi un an mai bun. Cine ştie, poate cel mai bun…
Dupa ce am petrecut o noapte de Revelion fantastica, in fata la “London Eye”, alaturi de cateva mii de londonezi si nu numai, raman la ideea ca lucrurile spontane ne fac sa iesim din rutina si sa ne simtim cu adevarat in largul nostru. Ce noapte, ce amintiri
Mai bătrâni, mai buni…
Dec 31
In my End is my Beginning!
“For last year’s words belong to last year’s language
And next year’s words await another voice.
And to make an end is to make a beginning.”
T. S. Eliot
Inevitabil, când depăşeşti un moment din viaţă, te vezi nevoit să tragi unele concluzii, să faci un bilanţ. A mai trecut un an pe lângă noi şi fiecare, în felul său, simte nevoia de a reevoca plusurile şi minusurile, reuşitele şi eşecurile anului care a trecut.
Însă oricum am privi lucrurile, pentru că oricum 2009 e un an încheiat, dacă a fost ceva ce nu a ieşit cum trebuie, a fost spre bine. Nu de alta, dar e ilogic să îţi priveşti viaţa în limitele unei delimitări calendaristice. Viaţa nu se opreşte aici şi nici nu începe în 2010.
Evident, ne facem cu toţii planuri pentru noul an, însă nu asta ar trebui să facem zi de zi? E natural să vrei mai mult de la tine şi să lupţi să realizezi cât mai multe, într-un timp cât mai scurt. Şi asta zi de zi, în cele mai “banale” zile, nu numai la cumpăna dintre ani. Asta şi pentru că în vremurile pe care le trăim, “timpul potrivit” nu mai există. Iar unele lucruri trebuie să le faci cât mai repede, altele atunci când te lasă alţii, dar să le faci oricum… pentru că anii trec şi cale de întoarcere nu mai există.
Nu pot să îmi explic pe moment de ce trecerea în noul an îmi provoacă aceleaşi regrete pe care le simt la fiecare zi de naştere… sentimentul că îmbătrânesc, că timpul e atât de scurt şi oportunităţile sunt atât de multe, că 2009 a adus atâtea lucruri frumoase, care peste câteva ore vor fi de domeniul trecutului? Poate că toate astea laolaltă…
În orice caz, faptul că a mai trecut un an din viaţa fiecăruia dintre noi înseamnă foarte mult. Şi vreau să cred 2009 a fost un an care a lăsat în urmă numai ce a fost mai bun… că deşi timpul trece (timpul trece oricum, cu sau fără noi), suntem mai aproape de ceea ce visăm, de idealul pentru care muncim în fiecare zi, a fiecărui an.
Aşa că acum, la ceas aniversar, grijile, responsabilităţile şi planurile nu mai au niciun sens… e timpul pentru cele mai tari petreceri!
Sănătate, putere de muncă şi un an infinit mai bun tuturor. La mulţi ani!
Compozitoarele înaripate
Dec 29
Păsările din clipul de mai jos nu numai că sunt capabile să ciripească, dar până şi felul în care sunt aşezate pe cablurile electrice e o întreagă armonie:
Linkuri asortate
Dec 28
Fucking, Austria
Bun venit în Fucking, Austria! Ce vă zboară mintea la tâmpenii? E vorba de satul Fucking! – aici
Din moment ce 2009 e pe terminate, poate că e momentul să te gândeşti unde vei merge la anul – aici
Pentru gurmanzii aflaţi mereu în criză de timp, peste 100 de reţete de sandvişuri – aici
Ăsta-i pentru fete: 35 de imagini cu pui de animale – aici
Cărţile sunt pasiunea ta? Ce ai zice de varianta lor digitală? 35 de site-uri unde le poţi găsi – aici
Citate din Winston Churchill, pentru toate împrejurările. În special pentru cele dificile – aici
Opinia publică a votat: cele mai ciudate 33 de clădiri din lume – aici
Nimic nu e mai bun în lumea asta ca berea după bere. Dar sunt câteva chestii care nu le ştiai – aici
Cele mai “tari” 25 de castele din Europa. Unde România e printre ţările fruntaşe – aici
Artă permanentă. Cu Sharpie, carioca permanentă – aici
Lupta cu modernitatea
Dec 28
Fără îndoială, Crăciunul înseamnă tradiţie. Modul în care românii sărbătoresc Crăciunul e unul specific, ţine de o întreagă rânduială, de felul în care înaintaşii au înţeles sărbătoarea şi toate momentele care o premerg şi i se succed. Şi deşi unice şi foarte frumoase, multe din tradiţiile româneşti legate de Crăciun, dacă nu au pierit deja, sunt în mare parte pe cale de dispariţie.
Un fenomen pe care cei mai în vârstă îl observă şi îl regretă, în timp ce pentru noi, “ăştia tineri”, nu înseamnă mai nimic. Şi deşi se vor găsi în unele zone din ţară tineri care încă mai practică fel de fel de obiceiuri locale cu prilejul Crăciunului, pentru că aşa se obişnuieşte, adevărul e că schimbările pe care le-am suferit ca popor după 45 de ani de comunism şi 20 de democraţie au marcat decisiv felul în care ne raportăm la valorile trecutului şi memoria înaintaşilor.
Şi mai mult decât atât, nerăbdarea cu care vrem să fim altfel, să ne schimbăm imaginea şi să arătăm lumii că putem progresa a fost îndeajuns să ne determine să lăsăm în urmă tot ce părea lipsit de spirit practic şi să restrângem sensul Crăciunului la ideea de reuniune a familiei, asemenea confraţilor noştri din Occident.
La drept vorbind, nu avem pe cine acuza, poate şi pentru că atunci când o rupi cu trecutul, nu ştii cât câştigi, dar nici cât pierzi. Iar prin transformările prin care trecem noi acum au trecut şi alte popoare înaintea noastră. Aceleaşi voci nemulţumite s-au ridicat şi atunci, semnalând pierderea valorilor şi uitarea trecutului. Şi timpul a trecut, lumea s-a obişnuit, iar tradiţiile de odinioară au rămas amintite, cel mult, în vreo lucrare de specialitate şi-atât.
Cine ştie? Poate că uitarea tradiţiilor nu mai contează… poate că lumea a evoluat atât de mult încât e momentul să fie reinventate.
Întâlnire cu proprietarul
Dec 26
