Violenţa există şi se manifestă oricând şi la orice vârstă. Chiar şi atunci când eşti adolescent…
Mai jos, un clip ce face parte din campania autorităţilor britanice menită să atragă atenţia asupra violenţei în cuplurile de adolescenţi:
Dacă te-ai putea vedea…
Feb 28
Cheryl fără Cole
Feb 28
C
ând lumea află că până şi cuplurile celebre au probleme şi îşi bat capul cu infidelităţi şi vorbe aruncate la nervi în stânga şi-n dreapta, se stârneşte un soi de curiozitate bolnavă, ca şi când a fi în centrul atenţiei înseamnă a fi “altfel” de restul lumii.
După Tiger Woods şi celebrele sale escapade, Cheryl şi Ashley Cole ţin prima pagină a ziarelor. Infidelitatea în cuplu e o chestie cu care se confruntă îndeajuns de mulţi oameni, însă cât de interesant pare totul când un cuplu celebru trece printr-un asemenea proces!
În cazul lui Ashley, e ciudat cum cineva s-ar putea gândi la “altele” când are acasă o asemenea scumpete, dar asta e… probabil că are motivele lui. Şi tocmai lucrurile acestea intime, tipice oricărui cuplu, nu pot fi sesizate de public.
Te uiţi la Ashley şi Cheryl Cole şi ajungi să te rezumi la senzaţional, fără să conştientizezi că dincolo de bani, faimă şi aparenta stabilitate, se ascund aceleaşi insecurităţi şi tentaţii care ne macină pe toţi. În fapt, oricât de celebru şi bogat ai fi, nu poţi masca ceea ce simţi sau vrei cu adevărat. Doar oameni suntem cu toţii…
Şi totuşi, în faţa unui divorţ iminent, nu pot să nu mă întreb: va reveni Cheryl la numele de fată? Nu de alta, dar Tweedy nu sună prea bine…
Nu ştiu…
Feb 21
De la plan la realitate…
Feb 16
Când eşti tânăr, îţi faci o groază de planuri, te gândeşti la fel de fel de soluţii şi metode de a face ceva cu viaţa ta, de a fi altfel şi îţi juri că nu vei fi precum “ceilalţi”, că nu vei face compromisuri, că nimic nu te va abate de la ţelul tău. Şi ajungi după ceva vreme să realizezi că regula de aur în tot acest demers constă în a înţelege care e diferenţa dintre a te mulţumi cu ceea ce ţi se oferă de-a gata şi obrăznicia de a te forţa pe tine însuţi şi de a scoate la suprafaţă noi resurse menite să te propulseze dincolo de ce ţi-ai fi putut imagina vreodată.
Nebănuitele căi ale vieţii nu sunt ele atât de tainice… pentru că fiecare reuşită e dublată de un efort real, care înseamnă ceva: mai multă experienţă, un alt nivel de înţelegere a realităţii. Şi totuşi, în focul acesta continuu în care zideşti pentru a dărâma şi dărâmi pentru a zidi, ajungi să sesizezi cât de mult au evoluat lucrurile, cât de mult te-ai schimbat.
Nu ştii exact unde vei ajunge, nu poţi spune clar dacă tot ce ai planificat cânva va deveni realitate, însă indiferent unde vei ajunge şi înspre ce te vei îndrepta, nu-ţi va fi greu să te adaptezi. În definitiv, disciplina, răbdarea şi perseverenţa rămân aceleaşi, oriunde şi oricând…
Viaţă pe plastic
Feb 10
Nu toţi oamenii pot fi bogaţi, nu toţi oamenii sunt atât de bogaţi încât să îţi permită un stil de viaţă lipsit de griji. Iar a-ţi recunoaşte limitele financiare e pentru mulţi un semn de slăbiciune, nu un act responsabil. Un exemplu clasic e politica băncilor, care ne-au învăţat că nu mai trebuie să aştepţi pentru a avea un anumit bun pe care, în condiţii normale, nu ţi l-ai putea permite: e-ndeajuns să aplici pentru un credit şi problema se rezolvă.
Lumea a învăţat că poţi plăti pentru bunurile unei vieţi ce nu corespunde cu posibilităţile tale financiare cu un card de credit. Cu alte cuvinte, poţi avea azi, fără a mai fi nevoit să pui bani deoparte, pentru acel ceva la care visezi.
Şi totuşi, într-o societate de consum, în care oferta e atât de bogată şi nimeni nu trebuie să rămână în urmă, a te baza constant pe împrumuturi bancare e una dintre cele mai tâmpite idei posibile. Ce farmec ar mai avea să îţi iei un al doilea loc de muncă, dacă nu te ajungi cu banii, când poţi să stai pe fundul tău şi să iei un credit micuţ… că doar aşa e mai simplu. Şi până să-ţi dai seama, eşti falimentar şi ajungi să îţi coordonezi munca, salariile şi întreaga viaţă în jurul datelor în care trebuie să achiţi la bancă darea lunară.
Înţeleg că sunt cazuri în care, încolţit de împrejurări, trebuie să îţi faci un credit, pentru că altfel nu ai avea de unde scoate o sumă de zece ori mai mare decât venitul tău lunar, însă când chestia asta devine un obicei, e semn că undeva e o problemă: ori trebuie să-ţi mai cauţi o sursă de venit, ori trebuie să strângi cureaua.
Mă miră dependenţa oamenilor de cardurile de credit şi de uşurinţa în care se îndatorează pentru atâtea chestii inutile. Sincer, mai tare m-aş bucura de o plasmă luată după şase luni de pus banii la ciorap, decât de una luată în doi paşi şi trei mişcări, pe credit, pentru care voi plăti doi ani de-acum înainte. Dar cine ştie, poate că eu sunt mai rămas în urmă şi nu înţeleg ce tare e să ai aici şi acum un lucru pe care nu ţi-l permiţi. Chiar şi aşa, tot nu voi aplica pentru un credit…
Cum poate ajunge o reţea de socializare în postura de a prezenta un real interes pentru marile firme, astfel încât acestea să plătească pentru a-şi face publicitate în paginile sale? Marii sceptici ai publicităţii pe site-urile de socializare au ajuns în situaţia în care nu mai pot să ignore anumite realităţi. Facebook-ul, de pildă, are peste 11.8 milioane de vizitatori zilnic numai în Marea Britanie, în creştere cu 54% faţă de anul trecut. Ceea ce, la drept vorbind, e comparabil cu audienţa de care se bucură “X Factor“.
Totuşi, când vine vorba de publicitatea în reţelele de socializare, experienţa utilizatorului de rând nu trebuie trecută cu vederea, fapt pentru care reclamele nu trebuie să agaseze vizual, prin convenţionalele bannere aşezate în partea de sus şi pe lateralele paginii. În acest caz, tactica adoptată de Facebook, care îl lasă pe utilizator să aleagă dacă va accepta prezentarea unei reclame sau nu, se dovedeşte a fi mult mai inspirată. Nu doar pentru ideea de independenţă pe care o denotă, dar şi pentru promovarea gratuită de care se poate bucura un brand atunci când un utilizator oarecare urmăreşte sau acceptă notificările oferite de firma “X”, răspândindu-i astfel mesajul publicitar în cercul său de prieteni. Un exemplu de succes în acest caz e oferit de campania Starbucks din 12 octombrie 2009, intitulată “ziua brioşei gratuite”, prin care peste 100.000 de persoane au acceptat pe Facebook invitaţia de a viziona o reclamă a lanţului de cafenele în schimbul unei brioşe gratuite.
Firmele care folosesc la maxim potenţialul oferit de reţelele de socializare sunt cele care se angajează într-un dialog constant cu o anumită comunitate de fani, fără a fi nevoite să îi bombaredeze zilnic cu zeci de mesaje publicitare, cum e cazul Nike, care are peste 1.8 milioane de fani pe Facebook. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre Nestle, care nu a înţeles principiile socializării şi imediat după lansarea paginii sale pe Facebook, le-a prezentat fanilor rapoartele financiare şi rezultatele de afaceri.
Încercând să preconizăm ce-i rezervă viitorul publicităţii în reţelele de socializare, e uşor de identificat faptul că experienţa “mobilă” a utilizatorului trebuie luată în considerare mai mult decât oricând: zilnic, folosim reţelele de socializare atât de pe computer, cât şi de pe telefonul mobil; marile firme sunt nevoie să ţină cont de acest aspect şi să îşi adapteze mesajul publicitar la noile nevoi de comunicare ale oamenilor. Caz în care e foarte probabil ca Facebook-ul să nu fie detronat de un alt site de socializare, ci de o simplă aplicaţie pentru telefonul mobil.
Credit imagine, aici.
Adio, Brangelina!
Jan 25
Na, că am ajuns să o vedem şi pe asta! Brad Pitt şi Angelina Jolie au decis să o ia pe căi diferite. Acum, nu zic că ar trebui să ne pară rău pentru ei; în definitiv, le va fi mult mai uşor să treacă peste etapa asta, în comparaţie cu restul lumii.
În primul rând, stabilitatea financiară nu e o problemă nici pentru unul, nici pentru celălalt: obscen de bogaţi, răsfăţaţi şi pretenţioşi, nu va fi nevoie de prea mult timp pentru ca rănile trecutului să se vindece. Plus că până şi numărul par de copii va face “împărţeala” mult mai uşoară.
Şi când stai să te gândeşti că ne batem atât de mult gura de pomană şi căutăm secretele unei relaţii fericite, când de fapt nimeni nu cunoaşte secretele unei despărţiri fericite. Se pare că e momentul ca Brad şi Angelina să ne ofere sfaturi preţioase…
Credit foto: aici
Se bagă careva?
Jan 24
A fi responsabil…
Jan 22
“Not in the clamor of the crowded street
Not in the shouts and plaudits of the throng,
But in ourselves, are triumph and defeat.”
Henry Longfellow
Mai devreme sau mai târziu, ajungi la concluzia că viaţa e pe atât de bună pe cât o faci să fie de bună; şi la fel ca în cazul tuturor proiectelor majore, trebuie să îţi faci planuri pe termen scurt, dar şi planuri cu bătaie lungă. Iar modul în care reuşeşti să proiectezi toate aceste aspecte şi determinarea de care eşti capabil să dai dovadă pentru a face posibilă o viaţă mai bună, reprezintă principala responsabilitate căreia trebuie să-i faci faţă zi de zi.
Şi când lucrurile merg aiurea şi planul nu bate cu realitatea, cea mai mare prostie pe care o poţi face e să începi să cauţi scuze, să învinovăţeşti sistemul sau pe cei din jur. Asta pentru că o astfel de atitudine poate deveni foarte uşor un obicei şi vei avea mereu tendinţa de a găsi scuze pentru propriile greşeli, în loc să te corectezi şi să accepţi impasul ca pe o lecţie de viaţă.
A fi cu adevărat “om” presupune a fi cu adevărat responsabil în tot ceea ce ţine de viaţa ta şi de impactul deciziilor tale asupra celor din jur. Şi cât timp vei analiza cu un ochi critic tot ceea ce faci, spui sau gândeşti, deşi vei ajunge să descoperi destule erori, cu siguranţă vei descoperi şi multe reuşite, de care merită să fii mândru…
Un an mai bun?
Jan 11
Pentru mine, prima săptămână din noul an a fost mai încârcată decât mi-aş fi imaginat, asta poate şi pentru că în perioada sărbătorilor am făcut tot posibilul să uit de chestiile serioase şi să am parte de cât mai multă relaxare. Ei bine, revenirea subită la realitate a avut efect, asta ca să îmi dovedesc încă o dată că distracţia nu poate dura la nesfârşit… responsabilităţile te vor prinde din urmă.
Viaţa îşi reintră în normal şi fiecare dintre noi îşi urmează calea şi zilele decurg conform cursului lor firesc. Pentru că trebuie să fie o ordine în toate. Cel puţin aşa ne place să credem. Sau cel puţin aşa am vrea să fie.
Totuşi, pentru ca totul să fie bine, pentru ca zilele să nu treacă aiurea, doar de dragul de-a le vedea trecute, trebuie să îţi faci multe planuri, să priveşti problema din toate unghiurile şi să nu laşi stresul, oboseala sau lipsa de rezultate imediate să îţi deturneze scopurile.
Prin urmare, va fi un an mai bun în măsura în care îl vom face mai bun. Şi chiar dacă se spune că elanul schimbărilor majore la început de an nu durează mai mult de câteva zile… asta nu înseamnă că ambiţia de a fi cât mai bun trebuie să-şi piardă din consistenţă în cursul anul.
Un nou, am revenit cu picioarele pe pământ. Va fi un an mai bun în măsura în care lucrurile care contează sunt tratate cu responsabilitate. Vrem cu toţii să credem că va fi un an mai bun. Cine ştie, poate cel mai bun…
Dupa ce am petrecut o noapte de Revelion fantastica, in fata la “London Eye”, alaturi de cateva mii de londonezi si nu numai, raman la ideea ca lucrurile spontane ne fac sa iesim din rutina si sa ne simtim cu adevarat in largul nostru. Ce noapte, ce amintiri
