Dacă în noaptea de Halloween copiii cuminți stau acasă și citesc din „Mica Biblie”, restul lumii își face de cap. Drăcușori, vrăjitoare, criminali în serie sau vampiri à la Twilight, îți ies în cale, în noaptea morților-vii și a răului încarnat.
Probabil că toate elementele ar fi oarecum înspăimântătoare dacă ar fi reale. Și totuși, așa cum percep eu Halloween-ul, în sânul unei națiuni care se ține de „tradiția” asta, pe lângă elementul comercial legat de costumații și decorații, Halloween-ul nu e altceva decât un motiv de bucurie pentru copii (faza cu „trick or treat”) și prilej de petrecere pentru adulți (faza cu „binge drinking”).
Însă cum e în firea lucrurilor ca oamenii să acorde interpretări simbolice celor mai banale lucruri, logic că și Halloween-ul trebuie să fie întors pe toate fețele, ca și când o asemenea manifestare ar destabiliza cele mai profunde valori umane.
Probabil că pentru unii o asemenea perspectivă e unica valabilă. Și totuși, deși nici nu serbez Halloween-ul și nici nu îi dezaprob pe cei care o fac, cred că, în cazul ăsta, cel cu coarne nu e chiar atât de negru.
