După un weekend de milioane în Braşov (despre care neapărat voi scrie mai pe larg), am ajuns duminică seara în Alba Iulia, după multe peripeţii în Sebeş, pe o vreme groaznică, fără nicio cursă de legătură spre Alba. Am ajuns într-un final şi în Alba Iulia, unde am avut de rezolvat două treburi de dimineaţă, la facultate şi la fostul loc de muncă.
E puţin ciudat că trebuie să-mi iau rămas-bun de la toţi oamenii cu care mă întâlnesc. De asemenea, am uitat cât de stresant e să te trezeşti la 6.45, cu zăngănit de chei în uşă. O scurtă reamintire a anilor de facultate, cu bune şi rele, dar şi sentimentul de împăcare că provocările, oricât de neplăcute ar fi, nu pot să te distrugă.
Ne mai citim diseară, după 10. Toate bune!
@ Liviu: Pe 24 plec la Londra, în Marea Britanie.
@ Chiar dacă vremea a fost rea, nu mi-a păsat şi nici nu m-am agitat prea mult. Până la urmă totul a fost bine, m-am întâlnit cu foştii colegi şi am şi uitat ce ger am îndurat prin Sebeş.
Imi pare rau pentru tine ca ai nimerit vremea asta proasta pe drum. Intr-adevar, astazi (luni) a fost oribil afara.
In privinta provocarilor, chiar azi imi spunea un prieten ca toate momentele neplacute peste care reusim sa trecem sunt pasi spre evolutia noastra personala. Si sunt sigura ca viata e un sir continuu de provocari la care trebuie sa le facem fata, si cu cat este mai neplacut contactul cu acea situatie aiurea, cu atat este mai valoroasa invatatura cu care te alegi dupa.
Unde ziceai ca pleci?