Când vine vorba de ceea ce poate face un om cu propria-i viaţă, cerul e limita! E-adevărat că uneori te vezi nevoit să faci faţă unor situaţii dificile sau să ai de-a face cu persoane imposibile, ceea ce te-ar putea determina să îţi pierzi elanul, dar în marea majoritate a situaţiilor din viaţa fiecăruia, tot timpul e loc de mai bine, tocmai pentru că progresul personal şi dorinţa de a fi din ce în ce mai bun, nu pot fi limitate de nimeni şi de nimic.
Acum, una e ambiţia stupidă de a face tot posibilul pentru a te ridica, fără să-ţi pese de consecinţe şi să te intereseze nu atât cât de bun devii, ci cât de sus ajungi (în facultate, un profesor avea o vorbă celebră: “Faci orice, urci peste cadavre, te ridici!“) şi alta e să crezi în tine, să vezi în toate împrejurările, posibilităţi şi să alegi din tot ceea ce ţi se oferă ce e mai bun pentru tine şi pentru viitorul tău.
E-adevărat că suntem oameni, supuşi greşelilor, adesea facem lucruri pe care nu le gândim prea mult şi ne vedem siliţi să suportăm consecinţele. Însă, în final, ideea de bază la tot ceea ce se întâmplă cu noi şi felul în care decidem să ne trăim viaţa e să vedem dincolo de orizontul limitat al existenţei de zi cu zi şi să pricepem că e loc de mai bine, că putem face mai mult şi că putem fi mai buni. De la chestiile mici şi până la aspectele majore, depinde de noi să vedem lucrurile în perspectivă.
Pentru că atunci când vine vorba de tine, de aspiraţiile, dorinţele şi aşteptările tale, nu trebuie să îţi impui limite, nu e corect să-i laşi pe alţii să-ţi impună limite. Şi nimic nu te poate ajuta mai mult în tot acest periplu decât ambiţia de a fi din ce în ce mai bun…
