Aruncaţi cu noroi în Corneanu, că tot n-aveaţi ce discuta!

Informaţia lansată de situl greco-catolica.org, cum că Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului s-ar fi împărtăşit duminica trecută (25 mai a. c.) din acelaşi potir cu greco-catolicii a produs un val de articole care mai de care şi comentarii, în special în rândul grupărilor tradiţionaliste ale Bisericii, care se opun dialogului sau legăturilor ortodocşilor cu celelalte confesiuni creştine. În mod normal, scandalul e amplificat de detaliile oferite de greco-catolici, ce culminează printr-o imagine în care venerabilul mitropolit este surprins cu potirul de împărtăşanie la gură.

Ca să prevină tocmai acest gen de mediatizare, Patriarhia Română a emis foarte repede un comunicat de presă, în care îşi exprimă poziţia faţă de această chestiune, arătând că i se vor cere explicaţii ulterioare mitropolitului de la Timişoara, întrucât probele sunt insuficiente în momentul de faţă.

Bineînţeles că trepăduşii antiecumenismului nu s-au mulţumit cu ce a spus Patriarhia şi au făcut din nou de capul lor, dând şi mai mult apă la moară întregului scandal. Logica e cât se poate de simplă: dacă mitropolitul Corneanu chiar s-a împărtăşit cu greco-catolicii, comportamentul lor se justifică perfect: criticile aduse până acum la adresa ierarhilor pro-ecumenişti sunt justificate, pentru că exemplul Corneanu e cel mai veridic – ierarhii denaturează adevărul ortodox şi se dau cu duşmanul catolic sau care-o mai fi el.

E clar faptul că mitropolitul Nicolae s-a împărtăşit în cadrul liturghiei oficiate de greco-catolici, imaginile şi mărturiile celor prezenţi confirmă acest fapt. Ce e deranjant e stilul în care furia nebună a fundamentaliştilor ortodocşi găseşte să arunce cu noroi în mitropolitul Banatului şi mai apoi în tot ceea ce înseamnă catolicism şi ecumenism. Şi asta poate şi pentru că de mult timp nu mai existase un subiect atât de fierbinte şi pentru că oricum nu prea aveau ce să dezbată în cercul lor strâmt şi rece, antiecumeniştii au început o adevărată cruciadă împotriva a tot ceea ce înseamnă Nicolae Corneanu şi ecumenism, în general:

  • Asociaţia “Rost” învaţă Patriarhia ce să facă, pentru că, vezi-Doamne, ar fi lipsiţi de fermitate sau nu ar şti cum să procedeze, emitând un comunicat;
  • Alţii se consideră în măsură să pună cap la cap toate informaţiile şi să descopere noi detalii, pe care nimeni nu le-a observat, într-un articol kilometric;
  • Răzvan Codrescu face şi el câteva aluzii “nevinovate” că, deh, e momentul: “Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, decanul de vîrstă al Sfîntului Sinod, după ce toată viaţa s-a împărtăşit (la figurat) cu securiştii, acum se împărtăşeşte (la propriu) cu catolicii!”;
  • Danion Vasile, marele “teolog” bun la toate, organizează o conferinţă lămuritoare la Sala Dalles din Bucureşti;
  • Situl acesta deţine supremaţia în ceea ce ţine de explicarea fenomenului, iar comentariile nu sunt cu nimic mai prejos: scuipaţi, măi, că aveţi pentru ce!

Încă o dată, talibanii ortodocşi nu se dezmint şi se zbat să arate lumii cât sunt de puternici, deşi subiectul îşi va pierde treptat din intensitate, cu atât mai mult cu cât declaraţiile mitropolitului Corneanu sunt contradictorii. Ce nu dă bine din nou e spiritul aceasta de gloată, în care fundamentaliştii văd în jur numai conspiraţii şi pericole de apostazie, ajungând să critice autoritatea Bisericii, să îl defăimeze pe actualul Patriarh şi să dea naştere unor grupuleţe aproape schismatice, chipurile, adevărate păstrătoare ale adevărului.

Ce e de făcut în situaţia dată? În primul rând, comentariile nu îşi mai au rostul. Dacă mitropolitul Banatului s-a cuminecat la greco-catolici, va răspunde în faţa sinodului şi înaintea lui Dumnezeu. A face acum pe deştepţii şi a ne arăta fidelitatea faţă de credinţa ortodoxă nestrămutată e o exagerare, pentru că nu se cunosc toate datele problemei; poate mitropolitul e bolnav, senil sau inconştient de gestul său. Deşi antiecumeniştii jubilează că îşi mai pot alimenta motorul nesfârşitei lor poliloghii, atitudinea cea mai potrivită trebuie să fie cea de smerenie, de supunere faţă de autoritatea Bisericii, care şi-a spus deja părerea în această problemă şi de renunţare la bârfe şi poveşti pe la colţuri care nu îşi mai au acum niciun rost. În acest sens, atitudinea lui Radu Capan, exprimată aici şi aici, este demnă de toată admiraţia şi arată cum vede un greco-catolic gesturile isterice ale talibanilor ortodocşi.

Dragi antiecumenişti, rugaţi-vă, nu mai daţi cu noroi! Oricum nu puteţi da timpul înapoi şi nu puteţi schimba cursul evenimentelor. Liniştiţi-vă din isterie şi gândiţi problema în ansamblu, opriţi-vă orgoliile nemăsurate şi învăţaţi că e mult mai important să nu exageraţi cu distrugerea morală a unui om, cleric ortodox, ci să vă rugaţi pentru îndreptarea lui. În fond, nu o Evanghelie a unei astfel de iubiri propovăduiţi?

Articole similare:

This entry was posted in De viaţă... and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Aruncaţi cu noroi în Corneanu, că tot n-aveaţi ce discuta!

  1. Denissa says:

    Daca le consideri pareri, de ce le vezi ca invective si faci din tantar armasar. Te regasesti in “emo”?

    Discutam, de-aia sunt blogurile. Nu sunt fiinta care inca traieste sub comunism: mereu cu zambetul fals pe fatza, aproband pe oricine, doar ca sa ne fie bine.

    Te deranjeaza cu ceva daca-mi place opinia acestui Ciprian?

    Puteai sa-mi spui ca nu vrei sa mai scriu la tine pe blog. Nu imbraca in “diplomatisme” ce simti.
    Nimeni nu e garantul adevarului (decat Biserica in sinodalitatea conlucrarii cu Duhul). Daca tu formulezi ceva aici, nu inseamna ca spui un adevar batut in cuie, poate doar in banca ta. De aceea pot sa apara si contra-argumente. Trebuie doar sa ne invatam sa le intelegem si sa le raspundem pe masura!

    Apropo: se vede clar ca te fortezi sa arati ca ecumenistii Bisericii au dreptate, in frunte cu mielul nevinovat din fruntea Banatului!
    D.

  2. Marcus says:

    @ Denissa:
    1. Sincer, nu ştiu ce tot încerci să demonstrezi! Că eu greşesc şi tu ai dreptate? Se vede clar că te forţezi să araţi că tradiţionaliştii Bisericii au dreptate şi restul sunt în rătăcire. Trebuie să înţelegi: discuţiile pe seama acestui subiect sunt păreri. Nu înseamnă că dacă cineva aruncă cu invective la adresa IPS Nicolae trebuie să fie şi adevarat. E o simplă părere personală, nu e decizia Bisericii. Pe care, repet, o va exprima Sinodul Bisericii. Până atunci răbdare, după aceea, ascultare!

  3. Marcus says:

    @ Ciprian Gălăţeanu:
    1. E bine că umbli cu cărţile pe faţă şi nu te fereşti să spui ceea ce crezi. E dreptul tău la replică în cazul de faţă şi eşti îndreptăţit să îţi prezinţi punctul de vedere. Care rămâne un punct de vedere!
    2. Repet: nu-i putem socoti automat pe ceilalţi creştini eretici, pentru că autoritatea sinodală a Bisericii ne învaţă că ei ne sunt fraţi. La fel de bine ne pot considera şi catolicii eretici, dacă e să ia în considerare conflictele din trecut şi numeroasele anateme aruncate de unii asupra altora şi invers. Însă de la Conciliul II Vatican Biserica Romano-Catolică ne socoteşte “fraţi”, pentru că suntem din acelaşi trup;
    3. E de la sine înţeles că în orice Biserică există şi anumite grupări mai conservatoare, rigide atunci când vine vorba să facă un pas înspre celălalt. Însă sunt convins că felul în care istoria se va derula va demonstra că, deşi parcurgem căi diferite, ne vom regăsi în aceeaşi unitate a credinţei în Iisus Hristos;
    4. Nimeni nu încearcă să dea lecţii, cu toate că grupările tradiţionaliste au jubilat cu prilejul acestui eveniment, declaşând o adevărată isterie mediatică. Şi în această problemă, trebuie să avem încredere în Sinodul Bisericii şi să aşteptăm decizia sa;

  4. Denissa says:

    Frumos spus, domnule Ciprian. Mi-a folosit cuvantul tau si analogiile cu talc.

    Am auzit ca in intalnirea sinodului permanent de la Neamt s-a discutat cazul mitropolitului…dar si ca acesta, a fost nevoit sa se intoarca acasa, deoarece o parte din ierarhii veniti la intronizarea mitropolitului pentru Moldova, ar fi refuzat sa slujeasca altaturi de mitropolitul Nicolae. Oare cine sunt curajosii marturisitori?
    D.

  5. Ciprian Galateanu says:

    Dea Domnul sa-L cautam cu ardoare pe calea care duce la el si nu in prapastia iadului. Ca fara Dumnezeu nimeni si nimic nu-si afla rostul. In El se implineste orice lucrare. Care dintre cele doua tabere se afla pe calea mantuirii, si-si iubeste cu adevarat aproapele,ecumenistii sau traditionalistii, v-om afla din roade. Caci spune Mantuitorul referitor la adevaratii, sau mincinosii pastori, ca “dupa roadele lor îi veti cunoaste”Matei 7,14.
    Pentru mine personal ecumenismul este curvie duhovniceasca. Pentru ca imbraca haina dragostei, la fel cum si homosexualul si curvarul tot cu dragostea se imbraca si se justifica in ceea ce face.
    Nu dau lectii nimanui referitor la ecumenism sau traditionalism. Ceea ce doresc este sa-l iubesc pe Dumnezeu in primul rand si El sa ma invete sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insumi. Aproapele meu trebuie sa fie tot omul, indiferent de credinta pe care o are. Insa problema este cum i-mi manifest eu dragostea fata de aproapele care este ortodox si fata aproapele care este eretic. Ca daca tin la aproapele meu care este orb, cand il vad ca-i pe marginea prapastiei, nu-l iau de mana si ma prebusesc cu el in prapastie, ci mai degraba, il iau de mana si-l trag din prapastie, dar daca el nu vrea sa creada ca se indreapta spre prapastie, dupa cuvantul Sf Pavel, care zice “de omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare departeaza-te” Tit 3,10, il las, ca doar nu-i incalc libertatea.
    Ceea ce ma doare este faptul ca nu stim sa iubim, si lasam pe fratii nostrii sa piara, identificandu-ne cu cei care nici pe noi nu ne mantuim si nici pe cei eretici nu-i lasam sa se mantuiasca.
    Haideti fratilor sa citim vietile sfintilor, ca nu mai avem indentitate, nu mai aratam ortodox. Si dupa ce avem dragoste de fratii nostri ortodocsi, dupa ce am facut liniste in curte noastra, dupa ce ecumenistii si traditionalistii sunt in acelasi cuget, sa pornim la propovaduirea ortodoxiei, a dragostei a lui Hristos.
    Pana nu facem asa, o sa fim niste impostori, cu nume de ortodocsi. Adevaratii “ecumenisti” sunt Sfintii caci ei au adus la credinta pe cei inselati.
    Daca fostul mitopolit Nicolae Corneanu (zic fostul, pt ca iesirea sa din Biserica, a facut-o singur, urmeaza ca sinodul sa constate aceasta, iar daca nu-l va anatemiza, i-mi pare ca vom rupe legaturile cu celelalte Biserici ortodoxe), ar fi cinstit, ar zice: veniti toti si scuipati-ma pt ca v-am tradat in fata comunistilor si acu m-am lepadat de credinta, si se va face manture casei acesteia. Eu cel dintai dintre pacatosi, n-am nici un drept sa-l judec, el singur trebuie sa-si vina in fire. Reactia ortodocsilor care se identifica cu credinta lor, cu ceea ce marturisec in Biserica, este fireasca, atata timp cat are de-a face cu un apostat care nu-si recunoaste apostazia.
    In genunchi e locul nostru, in rugaciune sa-l purtam ca doar doar, si-o veni in fire si s-o pocai, ca mai are timp.
    Cu lacrimi sa cerem Domului sa ne invete sa iubim si nu sa curvim.
    Cu dregoste frateasca am scris acestea nu pt a da lecti, ca eu sunt cel ce are nevoie sa fie invatat, ci, parca urmand cuvantul lui Mircea Vulcanescu:”N-am venit aci ca sa vorbim si eu sa am dreptate, ci ca sa ne lamurim”.
    Ajuta Doamne ierarhilor nostri sa nu mai sfinteasca apa la Boboteaza cu ereticii, sau sa se impartaseasca cu ereticii, dupa capul lor, dupa propria initiativa, ci sa-si dea seama, ca numai daca sinodul hotareste aceasta in unanimitate, este de la Dumnezeu, altminteri este de la dracu.
    De la Hristos pentru noi bucurie cereasca iar de la noi pentru Hristos, slava in veci.

  6. diana says:

    eu zic ca Mit.Corneanu nu a savarsit o mare greseara deoarece ai credinta ca te impartasesti cu Trupu si Sangele Mantuitorului nu reprezinta o mare greseala.Atunci ce o sa facem cu ecuenismul mai ajungem la unirea credintelor?

  7. Denissa says:

    Prin urmare, vazand cele scrise de cei doi mari duhovnici, consider ca titlul dat de tine articolului nu se mai potriveste.

    D.

  8. Denissa says:

    ar observ ca nu e singurul parinte cu importanta in tara noastra care ia atitudine. Oare si el greseste? Ma indoiesc. Cred ca in acestia doi vibreaza mai mult focul credintei si au discernamant in cele ce spun.

    Rusii ortodocsi, athonitii monahi si catolicii din America au reactionat impotriva gestului. Romanii se intalnesc in iulie. Something is putrid here.
    “Daca ei vor tacea, pietrele vor striga!”

    Nu cred ca e dovada unui fundamentalism ortodox (talibanic) ci a unei sincere marturisiri a ceea ce o viata intreaga au trait cu fapta, cuvantul si inima.

    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/04/parintele-arsenie-papacioc-este-o-batjocura-ceea-ce-a-facut-mitropolitul-nicolae-corneanu/

  9. Denissa says:

    Marcu, frumos ai zis!, insa nu pot sa ma impotrivesc cuvantului unui mare duhovnic, din putinii care-i mai avem in viata. Un calugar acum, ca cei din Studion candva, ia atitudine!

    Oare nu e aceasta o marturisire a dreptei credinte?

    http://www.ortodoxmedia.com/scrisoare-Pr-Justin.php

    cu intelegere,
    D.

  10. Marcus says:

    Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl va interpela pe ÎPS Nicolae în legătură cu împărtăşirea la greco-catolici în şedinţa din iulie. Nu e de competenţa laicatului să declare Sinodul amorţit şi nici să ceară pensionarea mitropolitului, atâta timp cât cazul nu a fost dezbătut în forul competent. Cea mai bună soluţie, până la sesiunea de lucru a Sinodului, e:
    1. să tăcem din gură;
    2. să ne rugăm;
    După care, să acceptăm, în smerenie şi deplină ascultare, decizia sinodală!

  11. Denissa says:

    Probabil ca esti in “deplină cunoştinţă de cauză, ca unul care sunt înregimentat în sistem” dar la fel sunt si cei din aceasta emisiune: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/02/semne-de-marturisire-ortodoxa/
    Ce parere ai despre emisiune difuzata chiar pe postul national de TV?

    Si nu e de marca lui Danion Vasile. L-am urmarit pe acel Danion, e adevarat ca exagereaza in unele parti (totusi, argumentat canonic). Poate ca modul de expunere pericliteaza pe unii, folosind pe altii.

    Ma gandesc, cu putinele mele cunostinte bisericesti, ca daca am crede ca in potir e paine si vin si la noi si la oricqare altii din cei ce au Cina Domnului in pomenire, gestul mitropolitului nu are niciun pic de gravitate. Repet, asta doar daca am crede ca ne impartasim cu paine si vin, si nu cu Hristos.

    Faptul ca laicatul se ridica in locul clerului, oare nu-s niste semne de intrebare ca ar cam trebui sa se trezeasca?
    Vorba ta, poate mitropolitul e senil..dar si asa, laicatul poate cere pensionarea lui, daca Biserica nu i-o cere. Nu poti pastra un cap senil in fruntea chiar a unei mitropolii. Sau poti? Sa nu ne imbatam cu apa rece! Pozele sunt cele mai clare dovezi ale actului. Datele problemei sunt cunoscute, in afara senilitatii (care tot il scoate din functie).

    Oare daca ierarhia taraganeaza subiectul neoferindu-i importanta, nu dovedesc prin asta ca e lipsita de vlaga, la mana oricui si adormita? Poate de aceea s-au ridicat atatea glasuri (laici si teologi), cu greseli sau nu in tratarea cazului, dar cu asteptarea unei pareri din dealul Patriarhiei cat mai repede. Sunt crestinii vinovati ca cer niste explicatii care sunt ocolite de cei in masura sa le dea??

    asteptand raspunsul tau,
    D.

  12. Marcus says:

    @ Denissa
    1. Poziţia mea faţă de chestiunea Corneanu vine din deplină cunoştinţă de cauză, ca unul care sunt înregimentat în sistem. Ştiu despre ce vorbesc pentru că îmi este dată să văd astfel de oameni în jurul meu sau să convieţuiesc alături de ei;
    2. Nu sunt de nicio parte a baricadei, pur şi simplu sunt sătul de stilul acesta dihotomic de a vedea lucrurile, în termeni de “oameni ai adevărului, ai fundamentelor dogmatice”, care îi acuză pe cei cu viziuni largi de trădare a credinţei, când, de fapt, cu toţii sunt în aceeaşi barcă;
    3. Nu mă hrănesc cu nimic din ce scriu închipuiţii purtători de cuvânt al unor astfel de grupări radicale; dimpotrivă, am o reacţie contrară, sinonimă cu lehamitea. Vorbim atât de frumos de iubire, dar ne judecăm între noi ca orbii, pentru că unii sunt ecumenişti sau nu fac excursii săptămânale la Athos.
    4. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni, nici eu nu am dreptul să mă iau de cei care fac scandal, aruncând cu noroi în Corneanu, fără să stea să îl asculte o secundă, măcar. Însă dacă am scris ce am scris, am făcut-o din dorinţa de a semnala o neregulă, o nedreptate. Am răsplătit răul făcut de ei cu răul meu. Poate aşa vor vedea cât de mare este prăpastia între ceea ce vorbesc şi ceea ce fac cu adevărat.
    5. Dumnezeu să ne ierte pe toţi!

  13. Denissa says:

    Sa nu para ca iau apararea lui Dan! Logic urmarind, chiar daca respectivii semnatari ai articolelor sunt fundamentalisti, talibani ori traditionalisti (“reflectă pur şi simplu stilul fundamentalist în care abordaţi tot ceea ce ţine de credinţa ortodoxă”), Marcule, nu cred ca esti autorizat sa faci ordine in ograda lor. Sau poate ca faci parte din ierarhia Bisericii (“Nu e de competenţa Dumneavoastră să vă puneţi în locul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi să daţi sentinţe în cazul de faţă, având ca pretext puterea laicatului care ţine adevărul, la fel ca pe vremea Sinoadelor Ecumenice. Nu uitaţi: Biserica este călăuzită de Duhul Sfânt şi acelaşi raţionament se aplică şi asupra ierarhilor”).

    Daca pe unii ii numim talibani caci sunt antiecumenisti, atunci antiecumenistii de ce nu ar proceda vice-versa? Sa ii numeasca pe ecumenisti apostati sau pe cale de apostaziere???

    Ori ecumenistii le zic traditionalistilor ortodocsi ca sunt “talibani si exagerati in manifestarea credintei” ori “fundamentalistii” ortodocsi il numesc pe mitropolitul din Banat “apostat” si pe cei cu deschidere ecumenista “deraiati ai credintei”. E acelasi lucru!

    Astfel se explica faptul ca si tu (Marcu) ai in maini noroi, sa arunci la tinta, doar ca tinta ta e alta decat a lor! (“Cele trei expresii nu ar trebui să vă jignească; e deplasat să le consideraţi “aruncări cu noroi” din partea mea.”) E o incercare de moderare a situatiei, dar te tradeaza termenii folositi si nuanta limbajului. Nu cumva esti de cealalta parte a baricadei si nu arbitrul ei?

    Cred ca cel mai bine, calea de mijloc… e sa nu dam sfaturi, nici de un fel, nici de altul…decat daca suntem autorizati. Nu cred ca nu te-ai “hranit” zilele acestea cu articolele piperate de pe internet pe care le condamni si le interzici! Sa nu ne auto-contrazicem!

    Nu sunt in nicio tabara, de moda veche sau noua. Sunt ortodoxa si consider ca daca Dumnezeu e sus va rezolva toate problemele in modul sau, ori ca sunt probleme de sminteala pricinuite de presa ori ca sunt probleme de sminteala din cauza gestului mitropolitan.

    Sa ma iertati amandoi!

  14. Marcus says:

    @ dan.camen (Anonim)
    1. Cele trei expresii nu ar trebui să vă jignească; e deplasat să le consideraţi “aruncări cu noroi” din partea mea. Ele reflectă pur şi simplu stilul fundamentalist în care abordaţi tot ceea ce ţine de credinţa ortodoxă;
    2. A vă lua de adevărul credinţei mele (aflaţi că sunt creştin ortodox român) e o metodă foarte facilă de a mă denigra şi de a sugera, măcar puţin, prin “banala” comparaţie cu “agnosticus”, că nu aş fi în adevărul credinţei puternice ai cărei reprezentanţi vă socotiţi sau, mai dubios, că aş fi ateu;
    3. Nu e de competenţa Dumneavoastră să vă puneţi în locul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi să daţi sentinţe în cazul de faţă, având ca pretext puterea laicatului care ţine adevărul, la fel ca pe vremea Sinoadelor Ecumenice. Nu uitaţi: Biserica este călăuzită de Duhul Sfânt şi acelaşi raţionament se aplică şi asupra ierarhilor. Nu pot să îmi explic gestul IPS Nicolae pentru că nu sunt în măsură să o fac; dar ştiu că Biserica mea s-a pronunţat deja şi ierarhul va fi luat la întrebări; de ce să îl acuz înainte de a fi judecat de autoritatea competentă, de ce să scormonesc detalii care să îl murdărească şi mai mult? Am credinţa că Dumnezeu are ultimul cuvânt de spus în această chestiune.
    4. Spuneţi că IPS Nicolae a trădat Ortodoxia; poate că aşa o fi, însă trebuie să aşteptaţi decizia sinodală în această privinţă. Şi să nu începeţi cu fraze de genul: “Sinodul e corupt, PF Daniel nu va face nimic”, pentru că e o placă mult prea veche. Dacă IPS Nicolae a greşit, sunt convins că nu va rămâne nepedepsit!
    5. Iubirea lucrătoare de care vorbiţi e isterică, să-mi fie cu iertare. La ce a condus faptul că aţi scris vrute şi nevrute despre IPS Nicolae de duminică până astăzi? Nu la înţelegere, nu la dialog, ci la şi mai multă dezbinare, neîncredere în ierarhi şi tot felul de separatisme, care ne învrăjbesc mai mult decât eram învrăjbiţi deja.
    6. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aşteptaţi în rugăciune şi smerenie decizia Sinodului. Opriţi măcelul mediatic!

  15. Anonymous says:

    Mister Dignity, noroiul de care zici tu ca aruncam in Ips Nicolae, il arunci insuti de trei ori, prin acest articol, in “talibanii ortodocsi”, in “trepadusii antiecumenismului”, in “fundamentalistii ortodocsi”…

    Nu stiu ce credinta ai, nu cred ca e ortodoxa, daca mi-ai raspunde ar dumiri mult din reactia ta din acest articol. Oricum, nu sunt eu in masura sa-ti cercetez credinta, insa am raspuns acum o zi unei postari asemanatoare si dupa ce i-am scris un comment destul de lung,l-am intrebat la sfarsit macar sa vad ce credinta are. Si cum ii era ID-ul (agnosticus), mi-a raspuns ca e de fapt un ateu, care intervenise cu o postare legata de articolul meu pe probleme de istorie.
    Astfel ca nu-mi ramane sa-ti zic decat ca pentru noi, “talinbanii ortodocsi”, a te impartasi, ca si ierarh, din potirul altei credinte, nu este un gest de trecut cu vederea, este o tradare ce nu poate fi trecuta cu vederea. Daca ce-l care-ti este parinte tie te tradeaza, ce reactie ai? O sa stai cu degetele sa butonezi pe net cautand tot felul de povesti care nu au legatura deloc cu subiectul in cauza, cautand sa nu bagi in seama cele petrecute. Nu dragule, noi “talibanii ortodocsi” nu suntem niste nesimtitori (sau nesimtiti) cum vrei tu sa ne etichetezi, ci din contra, iubirea crestina pe care o marturisim ne indeamna sa luam atitudine pentru indreptarea lucrurilor si a celui ce le-a adus in starea asta (daca acesta doreste).
    Daca parintele tau te va trada, oare nu te vei framanta sa afli ce l-a determinat sa faca gestul de tradare? nu vei incerca tu insuti sa indrepti lucrurile (asa, macar ca din instinct, sa nu zic dragoste)? Cu siguranta ca te vei ruga pentru el, insa nu vei lasa lucrurile sa se rezolve de la sine, nu vei sta nepasator…astfel ca iubirea propovaduita de noi e lucratoare, nu una abstracta de care vorbesti, sau moarta.
    Cred insa ca si tu te-ai rugat indeajuns deja pentru Ips Nicolae, cat si pentru “talibanii ortodocsi” care sufera de boala incurabila a “antiecumenismului”…

    dan.camen.

  16. Pingback: Experienţă româno-iraniană sau cum e să ai bun simţ « Teologie pentru azi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>