Până nu demult, am avut de-a face cu Hannah Montana… era aproape imposibil să scapi de imaginea ei. Și când credeam că lucrurile s-au mai liniștit, ne-am ales cu Justin Bieber, un adolescent care arată ca o fată, cântă ca o fată, dar apare pe lângă Usher, Ludacris sau Sean Kingston, făcând pe marele cuceritor printre puștane.
Acum, trebuie să recunosc cât de puternic e YouTube-ul când vine vorba de promovare și descoperirea talentelor. Dar nu-l văd încă pe Ray William Johnson realizând vreun “Late Night Show”!
Și totuși, în cazul lui Bieber, lucrurile stau altfel. Dacă Usher l-a “descoperit” și a decis să-l promoveze, e clar că a știut că merge la sigur. Cu peste un milion de albume vândute, Bieber are o armată de fani dispusă să bată până și algoritmul Twitter pentru a-l vedea pe idolul lor în topul subiectelor populare. Sau să plângă. Prin urmare, e rost de profit. Masiv!
Asta pentru că și industria muzicală, la fel ca orice alt domeniu, trebuie să răspundă tuturor vârstelor și categoriilor sociale, pentru a rămâne profitabilă. De aceea, Bieber trebuie să pară cool, deși nu e decât un adolescent scos prea brusc dintr-o copilărie obișnuită. Nu mai conteaza dacă are vocea în schimbare și nu mai poate cânta live fără să derapeze. Sau că e nevoit să își creeze un soi de imagine de rapper în miniatură, cu limbajul și vestimentația corespunzătoare, pentru a mai masca puțin aspectul de “Baby Biebs”.
În definitiv, din toată chestia asta, pierderile pe termen lung sunt doar cele personale, pe care Bieber însuși le va suferi. Pentru că atunci când febra Bieber va dispărea și refrenul de la “Baby” va fi uitat, efectele celebrității premature își vor spune cuvântul.
Iar puștanele își vor găsi un alt star apărut peste noapte pentru care să se înfierbânte. Că i se va spune Greyson Chance sau altfel, chiar nu mai contează…
(Credit pentru imagine: aici)
