Viața academică e presărată cu bune și rele, cu reușite neașteptate sau cu eșecuri infantile, cu muncă pe brânci sau cu momente de disperare în fața unui examen pentru care ești total nepregătit. Și cu toate astea, timpul trece și tot ceea ce acumulezi, toate rândurile citite și toate părerile pe care îndrăznești să le exprimi față de un anumit subiect te fac să te simți împlinit, conștient că ai trecut, la fel ca și colegii tăi, printr-o etapă a vieții menită să îți ofere noi oportunități, noi șanse de a face ceea ce crezi că ți se potrivește cel mai bine.
Pe undeva, parcă îți vine să râzi de tine însuți când te vezi din nou în roba aceea de absolvent și nu poți să-ți explici cum tot timpul acela de muncă și preocupare cu tot soiul de subiecte și probleme poate fi marcat tocmai printr-o festivitate atât de sobră… când numai simțul umorului și relaxarea au făcut posibilă o astfel de finalitate.
Iar ziua în care se trag concluziile și amintirile capătă o nouă conotație îți rămâne în minte ca un reper pentru ceea ce ești și ce ai realizat, pentru ce te așteaptă de-acum înainte. E ziua în care privești cu bucurie înspre toate zilele de efort și nerăbdare, fericit că și-au avut rostul lor.
Pentru că fără ceea ce ești acum nu ai putea face ceea ce va urma și pentru că oricât de fericit ai fi azi, ești conștient că de mâine o iei de la căpăt…
Multumesc mult, stii prea bine ca asta e dinamica vietii… mereu o luam de la capat.
Felicitari, si succes in ceea ce “ești conștient că de mâine o iei de la căpăt…”
Sa-ti dea Dumnezeu putere si spor in toate!